RO 
EN 
Cum poți afla genul copilului?
Dacă te-ai hotărât să afli genul sau sexul bebelușului în timpul sarcinii, probabil că ești în căutarea unor moduri cât se poate de clare care arată acest lucru. La urma urmei, este unul dintre cele mai frumoase momente în experiența de viață de familie, când poți să-ți imaginezi viața ca părinte al unui băiețel sau a unei fetițe. Deși odinioară, învățarea genului bebelușului era rezervată pentru scanarea anatomică în jurul a 20 de săptămâni de sarcină, acum există câteva opțiuni care vă permit să primiți acele vești interesante și mai devreme.
Sexul vs. Genul
În primul rând, este important să se facă distincția între sex și gen, mai ales în contextul actual, în care anumite curente devin din ce în ce mai cunoscute. Genul bebelușului este determinat de organele lor reproducătoare, cromozomi, hormoni etc. Sexul, pe de altă parte, nu este predeterminat. Acest lucru este explicat foarte bine și foarte clar de către Mark P. Leondires, director medical la Reproductive Medicine Associates din Connecticut, care spune că „Sexul fiecăruia este unic pentru ei și poate fi independent de complementul lor cromozomial”. El detaliază: „De exemplu, cineva care se naște cu complementul cromozomial 46XY se poate identifica ca bărbat, non-binar sau femeie.”
Ce determină genul bebelușului?
După cum poate știți de la orele de biologie, totul depinde de cromozomi. Complementul cromozomic este cel care determină sexul unui copil. Majoritatea oamenilor au 46 de cromozomi. Persoanele care se nasc cu ovare, adică femeile, au doi cromozomi X (46XX), iar persoanele care se nasc cu testicule, în speță bărbații, au un cromozom X și un cromozom Y (46XY). Un ou are un cromozom X, deci spermatozoizii complementari vor contribui fie cu un cromozom X, fie cu un cromozom Y. Deci, dacă vă întrebați care părinte determină sexul copilului, răspunsul este simplu: tatăl.
Cum poți afla genul copilului?
Dacă nu sunteți siguri de cum ar trebuie să decorați camera bebelușului sau de ce haine ar trebui să cumpărați, jucării etc., poate că un test care arată genul bebelușului vă va ajuta în acest sens. Astfel, haideți să vedem care sunt variantele la care puteți apela pentru a determina genul copilului:
⦁ Ecografia – este metoda cea mai întâlnită prin care se pot vizualiza diferite structuri anatomice cu ajutorul ultrasunetelor. Principiul ecografiei este asemanator celui sonar, iar acesta constă în emiterea de ultrasunete de către o sondă specială. Datorita avantajelor pe care le oferă ecografia, aceasta este cea mai întâlnită metodă, oferind: rapiditate în obținerea unui diagnostic pozitiv sau de excludere, lipsa de nocivitate, posibilitatea de repetare, este nelimitată ca număr de examinări și timp, se pot obține planuri multiple și diferite de examinare ale aceluiași organ, preț de cost și întreținere redus.
⦁ Eșantionarea vilozităților coriale (EVC) – este un test utilizat pentru a diagnostica anumite anomalii cromozomiale (cum ar fi sindromul Down) și probleme genetice (cum ar fi fibroza chistică) la bebeluș. Se poate face unul din două moduri: prin introducerea unui tub subțire de plastic prin colul uterin (cunoscut sub numele de EVC transcervical) sau a unui ac prin burtă (un EVC transabdominal) pentru a ajunge la placentă și a colecta o mică probă de țesut placentar pentru a testa. EVC este aproape de 99 la sută precis în a prezice genul bebelușului. Cu toate acestea, este invaziv și vine cu un risc mic de avort spontan (aproximativ una din 100 de femei, cu CVS transcervical având un risc mai mare), astfel acest lucru nu este foarte recomandat pentru determinarea sexului.
⦁ Amniocenteza – este un test de diagnostic care se face de obicei între 15 și 20 de săptămâni de sarcină. Pentru a face testul, un tehnician va introduce un ac foarte subțire în sacul amniotic pentru a extrage puțin lichid amniotic. Acel lichid, este apoi analizat pentru a căuta anomalii genetice. Amniocenteza este 100 la sută precisă, dar este invazivă, așa că există o mică durere implicată și există riscul de a provoca infecție sau sângerare în sacul de sarcină care ar putea în cel mai rău caz cauza avort spontan. Din această cauză, amniocenteza nu este recomandată dacă doar încerci să afli sexul copilului, dat fiind că testul prezintă un anumit risc pentru copil.
⦁ FIV (fertilizarea in vitro) – permite determinarea sexul unui potențial copil înainte ca un embrion să fie transferat în timpul FIV (în fertilizarea in vitro). Testarea genetică preimplantare implică examinarea unui embrion pentru eventuale anomalii genetice sau defecte congenitale. În acest moment, împerecherea cromozomilor (XX sau XY) poate fi de asemenea identificată pentru a indica sexul. Testarea genetică preimplantare poate fi folosită și pentru selecția genului în timpul FIV. Deoarece un XX sau XY este identificat în mod activ, precizia este de aproape 100 la sută.