Tag: hipofiza

7
iun.

Prolactina

Prolactina

Unul din hormonii ce se dozeaza standard la cuplurile ce sufera de infertilitate este prolactina. Cu siguranta v-ati intrebat ce legatura are un hormon cu rol esential in lactatie (de unde si numele derivat: pro lactatie) cu infertilitatea.

Prolactina este un hormon produs de o glanda numita hipofiza, localizata la nivel cerebral si este eliberata in circulatia sangvina intr-un mod pulsatil.

Efectele prolactinei

1. Dezvoltarea glandei mamare si stimularea productiei de lapte dupa nastere.

2. Prolactina se gaseste in cantitate crescuta in sperma si are un rol important in metabolismul spermatozoizilor.

Cauze de hiperprolactinemie:

Perturbarile mecanismelor fiziologice de reglare a prolactinei precum si unele medicamente sau afectarea severa a functiei renale pot provoca cresterea productiei de prolactina determinand hiperprolactinemie.

1. Adenomul hipofizar, cunoscut si sub denumirea de prolactinom, este o tumora benigna a glandei hipofizare ce produce prolactina in cantitati crescute. Cantitatea de prolactina produsa este direct proprotionala cu dimensiunea adenomului.

2. Cauze cerebrale: tumori ale hipotalamusului, adenoame ale hipofizei (altele decat prolactinoamele), sarcoidoza, traumatismele cerebrale ce au interesat comunicarea dintre hipotalamus si hipofiza.

3. Medicamente: antipsihotice, cimetidina, metoclopramid, antihipertensive (metildopa, verapamil), opioide, terapie cu estrogeni.

4. Alte cauze: hipotiroidia, acromegalia, insuficienta renala cronica, sdr Cushing, ciroza hepatica, cauze idiopatice.

Hiperprolactinemia poate avea un efect negativ asupra potentialului reproductiv atat la femei, cat si la barbati. Acest efect apare din cauza actiunii prolactinei asupra axei hipotalamus-hipofiza-gonade (ovare/testicule).

Hiperprolactinemia la femei determina tulburari ale ciclului menstrual, ce pot varia de la cicluri menstruale neregulate pana la amenoree secundara, galactoree sau infertilitate.

Tulburarile de ciclu menstrual apar din cauza lipsei ovulatiei determinata de valorile mari ale prolactinei.

Infertilitatea asociata cu hiperprolactinemia apare din cauza anovulatiei si deficitului de faza luteala (faza ciclului menstrual de dupa ovulatie cand secretia de progesteron pregateste endometrul pentru primirea embrionului).

Pacientele ce sufera de sindromul ovarelor micropolichistice prezinta o incidenta mai mare a hiperprolactinemiei (18-40%).

Manifestarile clinice:

Hiperprolactinemia la femei se poate manifesta prin urmatoarele: infertilitate, oligomenoree, amenoree, galatoree, uscaciune vaginala, dureri de cap si tulburari de vedere.

Hiperprolactinemia la barbati se poate manifesta prin: scaderea libidoului, impotenta, ginecomastie cu sau fara galactoree si afectarea spermogramei. Hiperprolactinemia la barbati determina o scadere a productiei de testosteron, aceasta fiind explicatia pentru majoritatea manifestarilor prezente.

Cum si cand se recolteaza prolactina?

In primul rand, trebuie precizat faptul ca o singura valoarea crescuta a prolactinei nu confirma diagnosticul de hiperprolactinemie. Prolactina trebuie redozata respectandu-se conditiile de recoltare. Daca ambele valori sunt crescute, atunci diagnosticul de hiperprolactinemie este stabilit si se trece la investigatii suplimentare.

Cand?

Prolactina se recolteaza dimineata la 3-4 ore dupa ce v-ati trezit (de preferat ora 8-10 dimineata) in prima parte a ciclului menstrual, fara contact sexual 24-48 de ore inainte, si fara ca pacienta sa fi avut un examen clinic inainte de recoltarea sau stimulare mamelonara.

Ce investigatii suplimentare sunt necesare dupa descoperirea unei hiperprolactinemii?

Pacientele diagnosticate cu hiperprolactinemie trebuie redirectionate catre un endocrinolog care va stabili (in functie de valorea prolactinei si conditiile pacientei – tratament ce determina cresterea prolactinei sau patologii asociate) atat managementul cat si investigatiile suplimentare.

Pacientele trebuie sa evalueze si functia tiroidiana pentru a exclude o hipotiroidie ce ar putea determina o hipeprolactinemie.

RMN-ul cerebral pentru excluderea unui posibil adenom hipofizar este cea mai frecventa investigatie imagistica folosita in stabilirea cauzei hiperprolactinemiei. Trebuie subliniat faptul ca aceasta investigatie nu trebuie efectuata decat la indicatia medicului.

Se poate trata?

In majoritatea cazurilor, hiperprolactinemia este usor de corectat. Cazurile determinate de tumori maligne sunt foarte rare.

Tratamentul de electie este Cabergolina (Dostinex), doza si frecventa administrarii urmand sa fie stabilite de endocrinolog in functie de particularitatile pacientului si valoarea prolactinei.

La unele paciente, simpla modificare a unui tratament ce determina cresterea prolactinei poate fi singura solutie necesara.

Daca raman gravida in timpul tratamentului cu cabergolina, ce este de facut?

Desi nu sunt suficiente date concrete, in momentul de fata nu s-au raportat efecte adverse importante asupra fatului. De aceea este foarte important ca in momentul in care obtineti o sarcina sa va adresati medicului endocrinolog si ginecologului imediat pentru a se stabili planul de management ulterior.

Dr. Radu MAFTEI

25
mart.

Azoospermia

Azoospermia

Ce este azoospermia?

Azoospermia este definita ca absenta spermatozoizilor in ejaculat. Incidenta azoospermiei este raportata ca situandu-se la cca 5-10% din totalul cazurilor de infertilitate masculina.

Care sunt simptomele intalnite in caz de azoospermie?

Din pacate, in cazul azoospermiei, de regula, nu sunt prezente simptome. Pacientul nu prezinta disfunctii erectile sau esec de obtinere a orgasmului. De asemenea, o intrebare des intalnita este aceea daca ejacularea precoce are legatura cu azoospermia. Raspunsul este clar NU!

Care sunt cauzele azoospermiei?

Diagnosticul initial de azoospermie se pune cu ajutorul spermogramei. De regula, se prefera efectuarea a doua spermograme la distana una de alta pentru a avea confirmarea diagnosticului.

Dupa ce diagnosticul de azoospermie este confirmat, incep investigatiile suplimentare pentru a stabili tipul si cauza azoospermiei. Exista doua tipuri de azoospermie: azoospermia de cauza obstructiva si azoospermia de cauza non-obstructiva. Daca in cazul azoospermiei obstructive exista o obstructie ce blocheaza eliberarea spermatozoizilor in ejaculat, in cazul azoospermiei non-obstructive exista o deficienta in producerea spermatozoizilor. Pentru a intelege mai bine, le vom lua pe rand.

Azoospermia de cauza non-obstructiva.

Cand vorbim despre azoospermia de cauza non-obstructiva, trebuie sa stabilim daca este vorba despre o cauza endocrinologica, ce determina absenta producerii de spermatozoizi, sau este vorba despre o insuficienta testiculara.

Azoospermia de cauza endocrinologica. In termeni medicali o denumim Hipogonadism Hipogonadotrofic. La nivelul creierului exista doua structuri importante cu rol in spermatogeneza: hipotalamusul si hipofiza.

Hipotalamusul este o zona din sistemul nervos central ce primeste informatii de la diferite zone ale corpului si raspunde prin producerea unor hormoni pentru a mentine echilibrul. Cu alte cuvinte, el face legatura dintre sistemul nervos si sistemul endocrin.

Hipofiza este o glanda ce produce hormonii necesari pentru functionarea corecta a testiculelor. Hipofiza secreta acesti hormoni sub influenta hormonilor de la nivelul hipotalamusului. Orice dereglarare in functionarea corecta a hipotalamusului sau hipofizei determina o afectare a producerii de spermatozoizi. Pacientii cu afectare endocrinologica pot prezenta simptome determinate de valoarea scazuta a testosteronului si volum testicular redus. Aceste disfunctii endocrinologice pot fi congenitale sau dobandite pe parcursul vietii.

Cauze congenitale de hipogonadism hipogonadotrof: Sindromul Kallmann (pacientii de regula confirma faptul ca au unele dificultati cu simtul mirosului), sdr Prader-Willi, deficiente ale receptorilor de LH si FSH.

Cauzele dobandite de hipogonadism hipogonadotrof sunt: expunerea la radiatii, tumori la nivelul hipofizei, traumatisme cerebrale, hemocromatoza. Administrarea de steroizi poate duce, de asemenea, la disfunctii importante, cele mai frecvente cazuri fiind reprezentate de persoanele ce practica culturism de performanta sau au primit tratament cu steroizi pentru alte patologii.

Valoarea crescuta a prolactinei poate determina, de asemenea, inhibarea producerii de spermatozoizi.

Insuficienta testiculara

Din pacate, mai bine de jumatate din cazurile de insuficienta testiculara nu au o cauza documentata inca. Cauzele frecvente de insuficienta testiculara sunt: genetice, inflamatorii, infectioase, traumatice, vasculare si toxice.

Cauzele genetice cele mai frecvente sunt: sindromul Klinefelter, microdeletiile cromozomului Y, translocatii cromozomiale si alte sindroame genetice mai rare.

In cazul infectiilor, infectia cu virusul Urlian (oreionul) poate determina afectare testiculara (orhita) si insuficienta testiculara ulterioara. Traumatismele testiculare importante bilaterale determina fibroza testiculara si pierderea functiei testiculare. Episoade de torsiune testiculara pot determina insuficienta testiculara.

Pacientii cu cancere tratate prin chimioterapie sau radioterapie prezinta diverse grade de afectare a spermatogenezei ce poate merge pana la azoospermie. Din acest motiv se recomanda ca pacientii diagnosticati cu cancer si a caror speranta de viata este buna, si fara copii sau cu dorinta de a mai obtine o sarcina pe viitor sa fie consiliati catre prezervarea de sperma.

Pacientii cu afectiuni hepatice sau renale importante pot prezenta disfunctii de diverse grade in spermatogeneza.

O alta cauza de azoospermie este absenta coborarii testiculelor in scrot in mod fiziologic. De aceea este important ca toti pacientii ce se confrunta cu acest diagnostic sa intrebe parintii daca testiculele au fost prezente in scrot de la nastere.

Azoospermia de cauza obstructiva.

Cea mai frecventa cauza congenitala de obstructie este absenta bilaterala a vaselor deferente. Vasele deferente sunt canelele prin care spermatozoizii sunt transportati de la nivelul testiculelor catre canalele de ejaculare. Aceasta anomalie apare la pacientii ce sufera de fibroza chistica. Alte cauze sunt sindromul Young, obstructia idiopatica a epididimului si boala Von Hipple-Lindau.

Obstructia dobandita apare de regula din cauza unor infectii cu transmitere sexuala (cel mai frecvent gonoreea), tuberculoza, prostatita cronica sau epididimita.

Uneori, obstructia poate aparea in urma unor interventii chirurgicale cum ar fi repararea unei hernii inghinale, vasectomie sau interventii chirurgicale pentru hidrocel („apa la testicule”).

Care sunt investigatiile necesare pentru a stabili diagnosticul si tipul de azoospermie?

  1. Spermograma

  2. Genetice: cariotip genetic, microdeletii cromozom Y, mutatiile genei CFTR

  3. Hormonale: FSH, LH, Testosteron, Inhibina B, Prolactina, TSH

  4. Imagistice: in functie de situatii, ecografie testiculara si RMN cerebral

  5. Biopsie testiculara: in functie de caz

Cum se poate trata?

  • Imbunatatirea stilului de viata: mentinerea greutatii corporale in limite normale, renuntarea la fumat si schimbarea locului de munca in cazul in care presupune expunerea la caldura excesiva sau substante toxice.

  • Renuntarea/ schimbarea unor medicamente ce determina afectarea functiei testiculare

  • Tratamentul hiperprolactinemiei

  • Tratament hormonal in cazul hipogonadismului hipogonadotrop. Aceasta este situatia cea mai fericita si cu cele mai bune rezultate din punct de vedere reproductiv.

Care sunt sansele de a obtine o sarcina si cum o pot obtine?

Daca este vorba de un hipogonadism hipogonadotrop ce raspunde favorabil la tratamentul hormonal, se poate restabili functia testiculara si incerca pe cale naturala.

In cazul in care urma tratamentului hormonal tot nu se gasesc spermatozoizi in sperma, insa analizele indica faptul ca ar putea fi gasiti spermatozoizi la nivel testicular se va recurge la biopsie testiculara si Fertilizare In Vitro cu ICSI.

In cazurile de azoospermie obstructiva biopsia testiculara impreuna cu Fertilizare in Vitro si ICSI este una din metodele de electie. Interventiile chirurgicale de restabilire a permeabilitatii au rate relativ mici de reusita.

Sansele de reusita sunt destul de greu de aproximat, deoarece la unele cupluri, pe langa afectarea spermatogenezei, pot fi probleme si la partea feminina (rezerva ovariana scazuta, endometrioza, varsta peste 35 de ani, etc) determinand astfel o scadere a ratei de succes.

In cazurile nefericite in care nu se gasesc spermatozoizi la biopsii sau cuplul nu doreste efectuarea biopsiilor testiculare, se poate apela la importul de sperma de la donator.

Dr. Radu MAFTEI